Oare?..

Aberez cu un pix de hartie pe o foaie de metal in culori pastelate.

Amestec cuvintele cu o rigla subtire si tot ce imi iese sunt ganduri despre tine.

Da,poate ca e momentul sa recunosc.

Da,poate ca totusi inima mea nu mai este chiar de gheata.

Poate ca simt din nou gustul dulce-amar al iubirii.

Dar nu veti stii niciodata daca e adevarat.

Mai ales tu.

Nu,nu iti voi spune.

De ce?

Nici eu nu stiu.Poate ca imi e teama.

Suna prostesc stiu,dar uneori si eu ma tem.

Uneori visez.

Nu!Nu trebuie.Tu o sa iesi din mintea mea!

Si mai ales din inima mea.

Defapt.Ce cauti acolo?Cine te-a lasat sa intri?

Ah,naivo!Chiar tu.

O clipa nu ai fost atenta.Doar cat "tic" sa se treasforme in "tac" si gata.

Si cand ma gandesc cat m-am chinuit sa-mi pietrific sufletul.

A trebuit sa apari tu si sa strici totul.

Nu,nu sunt suparata pe tine.

Sunt furioasa!Dar pe mine..

Si totusi..E asa bine cu tine..

Stai!Iar incep.

Nu m-ai auzit?Vreau sa dispari!

Ah,pe cine mint?Mai stai..

Ramai!Daca poti,sa nu pleci niciodata!

Ba o sa pleci.

O sa ma lasi si tu singura..

Iar eu..O sa incep sa plang din nou.

O sa suspin si o sa-mi sterg lacrimile in timp ce-mi scapa un strigat printre dinti.

O sa-mi aprind o tigara si o sa-mi inund mintea,sufletul si mai apoi tot trupul cu fum.

Apoi o sa plec capul si o sa continui sa plang.

La dracu',iar am devenit melancolica.

Vezi?Tu ai facut asta.

Iar mint.Mi-am facut-o singura..

Nu conteaza..

Uite vezi?De asta nu vei stii niciodata.

Ce sa stii?

Ca te iubesc,prostutule!